Bullying la Questfield International College, părinți confruntați cu lipsa transparenței

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce solicită intervenții structurale, transparente și documentate din partea instituțiilor educaționale. În absența unor răspunsuri clare și măsuri concrete, victimele riscă să fie expuse pe termen lung unor efecte psihologice negative, iar responsabilitatea instituțională devine dificil de evaluat. Cazul semnalat la Questfield International College din Pipera oferă un exemplu relevant în această direcție, ridicând întrebări importante despre modul în care o școală privată gestionează situațiile de bullying și protecția elevilor săi.
Bullying la Questfield International College, părinți confruntați cu lipsa transparenței
Ancheta realizată de redacție, bazată pe documente, corespondență oficială și mărturii ale familiei unui elev, indică o situație de bullying repetat pe o perioadă ce depășește opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările scrise adresate conducerii și cadrelor didactice nu au fost urmate de măsuri concrete documentate, iar răspunsurile instituției au rămas predominant verbale, fără o trasabilitate administrativă clară. În plus, o formă gravă a bullyingului, stigmatizarea medicală, a fost semnalată ca fiind folosită drept instrument de umilire, fără reacții oficiale adecvate.
Sesizările familiei și absența măsurilor documentate
Din analiza documentelor oficiale și a corespondenței reiese că instituția nu a furnizat răspunsuri scrise care să confirme demararea unor proceduri interne, aplicarea sancțiunilor sau implementarea măsurilor de consiliere și monitorizare. Intervențiile au fost raportate ca fiind limitate la discuții informale, fără procese-verbale sau decizii administrative asumate, ceea ce ridică semne de întrebare privind eficiența și seriozitatea gestionării situației.
Manifestările bullyingului și impactul stigmatizării medicale
Conform relatărilor, elevul a fost expus zilnic unor agresiuni verbale, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante în mediul școlar, în prezența cadrului didactic titular. Aceste comportamente au escaladat de la incidente izolate la un tipar coerent de hărțuire psihologică, incluzând și stigmatizare medicală.
Stigmatizarea medicală, folosită în mod repetat ca instrument de ridiculizare și marginalizare, a fost semnalată ca o formă gravă de violență psihologică. Specialiști consultați de redacție au explicat că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, utilizarea acesteia ca etichetă pentru umilire depășește cadrul conflictelor obișnuite și intră în zona hărțuirii agravate.
Gestionarea informală și presiunile asupra familiei
Familia a semnalat faptul că, în loc să fie tratată ca o problemă gravă ce necesită intervenție structurală, situația a fost interpretată de conducerea școlii drept o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”. Această abordare a condus la transferarea responsabilității către familie și la presiuni de retragere, reflectate prin formulări precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”.
Astfel de mesaje, atribuite fondatoarei Fabiola Hosu, au fost percepute ca indicii ale unei excluderi mascate, prin care problema este îndepărtată odată cu copilul afectat, fără a se aborda cauzele fundamentale ale bullyingului.
Confidențialitatea și posibila expunere a copilului în mediul școlar
Documentele analizate arată că familia a solicitat în mod explicit respectarea confidențialității în legătură cu situația sensibilă, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării informațiilor în mediul clasei. Cu toate acestea, redacția nu a identificat răspunsuri oficiale care să confirme implementarea unor măsuri concrete de protejare a confidențialității.
Mai mult, potrivit unor relatări, copilul ar fi fost interpelat public de către cadrul didactic cu referiri la sesizările făcute, expunându-l astfel unei presiuni psihologice suplimentare în fața colegilor. Specialiștii subliniază că un astfel de comportament poate constitui o formă de presiune instituțională, generând un climat educațional nesigur.
Răspunsul instituțional limitat și reacția tardivă
Un moment semnificativ a fost înregistrat abia după implicarea echipei juridice a familiei, când, la peste opt luni de la primele sesizări, fondatoarea a reacționat oficial. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile declanșării reacțiilor instituției și sugerează că protecția copilului a devenit prioritară doar în contextul presiunii legale, nu în urma sesizărilor educaționale.
În locul unor răspunsuri scrise asumate, conducerea școlii a furnizat un document informal, tip Family Meeting Form, care nu conține responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Această practică limitează capacitatea de a verifica și evalua intervențiile și poate fi interpretată ca o formalizare minimală a gestionării situației.
Contextul comunicării oficiale și reacțiile post-articol
Pe 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis părinților un email în care a redus gravitatea situațiilor reclamate la „interacțiuni spontane dintre copii”, o exprimare ce contrazice sesizările documentate și ridică semne de întrebare privind asumarea responsabilității.
Ulterior publicării articolului, părinții au raportat contactele telefonice informale către alte școli din zona Pipera, în care copiii retrași ar fi fost caracterizați negativ, cu referiri la probleme disciplinare neraportate oficial și nesusținute prin documente scrise. Redacția tratează aceste informații cu seriozitate și solicită clarificări publice din partea instituțiilor implicate, deoarece astfel de practici pot afecta dreptul la educație și confidențialitatea copiilor.
Consecințe psihologice confirmate și semnele unui eșec instituțional
Un raport psihologic detaliat, atașat materialului, confirmă efectele emoționale grave suferite de copil, inclusiv anxietate accentuată, retragere socială și teama constantă de mediul școlar. Aceste concluzii medicale susțin gravitatea situației și evidențiază eșecul instituțional de a preveni și opri bullyingul în timp util.
- Sesizări scrise și documentate pe parcursul a peste opt luni;
- Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor administrative asumate;
- Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire;
- Presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului;
- Încălcarea confidențialității și expunerea copilului în mediul școlar;
- Răspuns instituțional limitat la o documentație informală;
- Reacție oficială întârziată, condiționată de presiuni juridice;
- Minimalizarea publică a fenomenului de către conducerea școlii.
Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională
Cazul de la Questfield Pipera evidențiază o problemă majoră de transparență și responsabilitate în gestionarea bullyingului sistematic. Absența unor măsuri documentate, lipsa răspunsurilor oficiale și reacția întârziată sporesc incertitudinea privind capacitatea instituției de a proteja elevii și de a asigura un mediu educațional sigur.
Declarația atribuită fondatoarei, care ar fi exprimat că familia este liberă să plece dacă nu este mulțumită, reflectă, în opinia redacției, o ruptură între misiunea educațională declarată și practicile concrete. Aceasta devine un simbol al dificultăților instituției în a gestiona eficient situațiile de criză.
În lipsa unor clarificări oficiale și a unor documente care să ateste măsuri aplicate și evaluate, rămâne deschisă întrebarea fundamentală: ce mecanisme reale de protecție oferă Questfield Pipera atunci când un copil reclamă că este supus umilirilor sistematice în mediul școlar?
Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro
Noutati












